Introducere în rețelistică

În articolul de astăzi vom vorbi despre rețelele de calculatoare, despre ce anume înseamnă o rețea, care sunt componentele unei rețele și despre principalele noțiuni ce țin de rețelistică.

Pentru început, este necesar să înțelegem noțiunea de rețea. Putem defini rețeaua drept un ansamblu de dispozitive și echipamente electronice interonectate între ele și aflate la distante variabile.

Elementele care compun o rețea sunt:

  • sistemele de calcul (desktop, laptop,etc.)
  • echipamente periferice (imprimante, scannere, etc.)
  • echipamente de rețea (routere, switch-uri, hub-uri, firewall,etc.)
Totuși, care sunt avantajele utilizării rețelelor ?

Iată câteva exemple concludente:

  • posibilitatea comunicării la distanță
  • partajarea resurselor (baze de date sau aplicații)
  • rentabilitatea ( raportul preț-performanță este mai bun)
  • fiabilitatea (există mai multe resurse)

În primul rând, rețele pot fi clasificate în funcție de dimensiune, după cum urmează:

  • LAN (Local Area Network) – rețea locală de dimensiune mică
  • WLAN (Wirelss Area Network) -rețea locală wireless
  • MAN (Metropolitan Area Network) – rețea la nivelul orașului
  • WAN (Wide Area Network) – rețea de dimensiune mare ( orașe, țări)

Conceptual, există 2 tipuri de rețele pentru PC-uri :

  • peer-to-peer (egal-la-egal) – în care toate calculatoarele au aceleași funcții și orice utilizator poate avea aces la resurele fizice și logice ale oricărui alt PC din rețea
  • client-server – în care unul sau mai multe PC-uri este dotat din punct de vedere hardware sau software pentru a finanța file-serverul.

La rândul său, File-Serverul poate lucra în 2 moduri: dedicat sau nededicat. În cazul în care client-serverul este dedicat el nu poate fi utilizat simultan drept server și stație de lucru. În cazul în care File-Serverul este nededicat, el poate fi folosit și ca stație de lucru.

Ce sunt protocoalele ?

Un protocol este un set formal de convenții și reguli folosite pentru transmiterea de date și informații între dispozitivele electronice din rețea. Cel mai foosit protocol este protocolul TCP/IP (Transfer Control Protocol / Internet Protocol).

Orice dispozitiv dintr-o reţea care utilizează TCP/IP trebuie să aibă o adresă IP. Adresele IP sunt în mod esenţial nume unice de computer într-un format numeric, utilizate pentru a transfera date în reţea. Adresele IP permit protocolului TCP/IP să confirme cererile şi primirile de date de către diferite dispozitive din reţea.

Ce este Modelul OSI ?

Modelul OSI (Open Systems Interconnection) este o schemă ierarhică care prezintă standardele de compatibilitate și interoperabilitate dintre diferite tipuri de tehnologii.

Acest model este structurat pe şapte nivele:

  • nivelul fizic;
  • nivelul legătură de date;
  • nivelul rețea;
  • nivelul transport;
  • nivelul sesiune;
  • nivelul prezentare;
  • nivelul aplicație.

Nivelul Fizic vizeaza sarcinile hardware, startează/stopează conexiunile și convertește date digitale în semnale electrice

  • Exemple de protocoale specifice: cablu coaxial, cablu torsadat, fibră optică

Nivelul Legătură de date vizează topologiile de rețea și asigură realizarea transmisiei datelor între nodurile din rețea.

  • Exemple de protocoale specifice: Ethernet, Token ring, HDLC, Frame relay, ISDN, ATM, 802.11 Wi-Fi,

Nivelul Rețea asigură conectivitatea între căile de comunicații, asigură trasmiterea resurselor de la sursă la destinație și selectează traseul de urmat pentru datele ce trebuie transmise.

  • Exemple de protocoale specifice: IP, ICMP, IGMP, IPX, BGP, OSPF

Nivelul Transport vizează segmentarea și reasamblarea datelor și controleaza fluxul de date și erori între două terminale.

  • Exemple de protocoale specifice: TCP, UDP, RTP, SCTP

Nivelul Sesiune sincronizează dialogul între fișierele sursă și destinație și gestionează sesiunea de comunicații între diverse aplicații.

  • Exemple de protocoale specifice: ASAP, TLS, SSH, ISO 8327 / CCITT X.225, RPC, NetBIOS, ASP, Winsock, BSD sockets, NCP (Network Core Protocol), NFS

Nivelul Prezentare asigură compatibilitatea între informațiile din nivelul aplicație al surse cu informațiile din nivelul destinație și realizează translatarea diferitelor formate de date.

  • Exemple de protocoale specifice: XDR, ASN.1, SMB, AFP, NCP

Nivelul Aplicație realizează interfața finală cu utilizatorul și interfața cu aplicațiile, specifică interfața de lucru cu utilizatorul și gestionează comunicația între aplicații.

  • Exemple de protocoale specifice: HTTP, SMTP, SNMP, FTP, Telnet, SIP, SSH.




HQ LEVEL presteaza servicii profesionale de cablare structurata, retele wireless, retele de date, voce si CATV. Detalii…

Related posts